valorile verbului.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

valorile verbului.

Mesaj  zele la data de Joi Oct 13, 2011 9:34 am

VALORILE VERBELOR

1. VERBE PREDICATIVE (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicatul verbal):

• Elevul citeşte poezia.
• Vb. A FI este predicativ când este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.

2. VERBELE NEPREDICATIVE (nu au înţeles de sine stătător şi nu formează singure predicatul)
a. verbe copulative – nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal împreună cu un nume predicativ.

 A FI este copulativ când nu este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.
Mihai este silitor.
 A DEVENI este întotdeauna verb copulativ.
Fratele meu a devenit profesor.

 A IEŞI El a ieşit doctor.
 A AJUNGE când se înlocuiesc cu a deveni Tatăl meu a ajun ofiţer.
 A SE FACE Ea s-a făcut cercetător.

 A ÎNSEMNA când nu se poate înlocui cu „a face semn”, „a nota”, „a marca printr-un semn”
A înseamnă a munci. (“a fi tot una cu…”)

 A PĂREA când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca apartenenţă sau impersonal, în expresii verbale impersonale:
Ea părea bolnavă.
Părea mai simplu să mergi acolo.

 A RĂMÂNE când arată ca subiectul a rămas sau va rămâne cu aceeaşi caracteristică:
Bătrânul a rămas neschimbat.

 A SE NAŞTE când nu are înţelesul de „a căpăta viaţă”, “a veni pe lume” :
Românul s-a născut poet. (“a fi prin origine” , “a fi prin naştere ”)

Obs.: Mai există şi alte verbe copulative: a se chema, a se numi, a se preface etc. când nu au înţeles de sine stătător.

NOTĂ: Verbele copulative (cu excepţia lui a deveni) pot fi şi verbe predicative atunci când au înţeles de sine stătător.






b. verbe auxiliare sau ajutătoare (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unor forme verbale compuse – moduri, timpuri, diateza pasivă:

- mod indicativ, timp viitor II – anterior: Copilul va fi citit cartea indicată.
- mod conjunctiv, timp perfect: Profesorul ar fi vrut ca elevii să fi citit cartea.
- mod condiţional – optativ, perfect: Profesorul ar fi vrut ca elevii să fi citit cartea.
- modul prezumtiv, timpul prezent: Copilul va fi învăţând mai mult anul viitor
- modul infinitiv, timpul perfect: L-a amendat pentru a nu fi respectat regulile de
circulaţie.
- toate formele diatezei pasive: Ea este chemată de cineva.



- modul indicativ, timpul perfect compus: Copilul a mers la bunici în vacanţă.
- modul indicativ, timpul viitor popular: Copilul are să meargă la bunici în vacanţă .
- modul condiţional – optativ, timp prezent: Andrei ar citi o carte interesantă.
- modul condiţional – optativ, timp perfect: Andrei ar fi citit o carte interesantă.




- modul indicativ, timpul viitor I: Voi merge cu tine în excursie.
- modul indicativ, timpul viitor I: Când mă va asculta, eu voi fi studiat deja
această problemă.

Verbele auxiliare pVALORILE VERBELOR

1. VERBE PREDICATIVE (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicatul verbal):

• Elevul citeşte poezia.
• Vb. A FI este predicativ când este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.

2. VERBELE NEPREDICATIVE (nu au înţeles de sine stătător şi nu formează singure predicatul)
a. verbe copulative – nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal împreună cu un nume predicativ.

 A FI este copulativ când nu este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a se duce, a trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.
Mihai este silitor.
 A DEVENI este întotdeauna verb copulativ.
Fratele meu a devenit profesor.

 A IEŞI El a ieşit doctor.
 A AJUNGE când se înlocuiesc cu a deveni Tatăl meu a ajun ofiţer.
 A SE FACE Ea s-a făcut cercetător.

 A ÎNSEMNA când nu se poate înlocui cu „a face semn”, „a nota”, „a marca printr-un semn”
A înseamnă a munci. (“a fi tot una cu…”)

 A PĂREA când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca apartenenţă sau impersonal, în expresii verbale impersonale:
Ea părea bolnavă.
Părea mai simplu să mergi acolo.

 A RĂMÂNE când arată ca subiectul a rămas sau va rămâne cu aceeaşi caracteristică:
Bătrânul a rămas neschimbat.

 A SE NAŞTE când nu are înţelesul de „a căpăta viaţă”, “a veni pe lume” :
Românul s-a născut poet. (“a fi prin origine” , “a fi prin naştere ”)

Obs.: Mai există şi alte verbe copulative: a se chema, a se numi, a se preface etc. când nu au înţeles de sine stătător.

NOTĂ: Verbele copulative (cu excepţia lui a deveni) pot fi şi verbe predicative atunci când au înţeles de sine stătător.






b. verbe auxiliare sau ajutătoare (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unor forme verbale compuse – moduri, timpuri, diateza pasivă:

- mod indicativ, timp viitor II – anterior: Copilul va fi citit cartea indicată.
- mod conjunctiv, timp perfect: Profesorul ar fi vrut ca elevii să fi citit cartea.
- mod condiţional – optativ, perfect: Profesorul ar fi vrut ca elevii să fi citit cartea.
- modul prezumtiv, timpul prezent: Copilul va fi învăţând mai mult anul viitor
- modul infinitiv, timpul perfect: L-a amendat pentru a nu fi respectat regulile de
circulaţie.
- toate formele diatezei pasive: Ea este chemată de cineva.



- modul indicativ, timpul perfect compus: Copilul a mers la bunici în vacanţă.
- modul indicativ, timpul viitor popular: Copilul are să meargă la bunici în vacanţă .
- modul condiţional – optativ, timp prezent: Andrei ar citi o carte interesantă.
- modul condiţional – optativ, timp perfect: Andrei ar fi citit o carte interesantă.




- modul indicativ, timpul viitor I: Voi merge cu tine în excursie.
- modul indicativ, timpul viitor I: Când mă va asculta, eu voi fi studiat deja
această problemă.

Verbele auxiliare pot fi şi predicative atunci când au înţeles de sine stătător:

A FI: - PREDICATIV: Acolo sunt munţi înalţi. (“se află”)
- AUXILIAR: Să fi mers şi tu acolo.


A AVEA: - PREDICATIV: Eu am o carte.
- AUXILIAR: Eu am citit cartea.


A VREA: - PREDICATIV: „Eu nu voi ca să mă laud…” (Mihai Eminescu)
- AUXILIAR: Voi merge şi eu acolo.
ot fi şi predicative atunci când au înţeles de sine stătător:

A FI: - PREDICATIV: Acolo sunt munţi înalţi. (“se află”)
- AUXILIAR: Să fi mers şi tu acolo.


A AVEA: - PREDICATIV: Eu am o carte.
- AUXILIAR: Eu am citit cartea.


A VREA: - PREDICATIV: „Eu nu voi ca să mă laud…” (Mihai Eminescu)
- AUXILIAR: Voi merge şi eu acolo.
avatar
zele

Mesaje : 5
Data de înscriere : 13/10/2011
Varsta : 20

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

;)

Mesaj  cryss la data de Joi Oct 13, 2011 9:37 am

ms o sa ne fie de ajutor cheers
avatar
cryss
Admin

Mesaje : 16
Data de înscriere : 10/10/2011
Varsta : 20
Localizare : satu mare

Vezi profilul utilizatorului http://forumul-clasei.forumgratis.ro

Sus In jos

Re: valorile verbului.

Mesaj  ϟKRI||ƩX la data de Vin Oct 14, 2011 9:56 am

Sleep noapte buna Sleep
avatar
ϟKRI||ƩX

Mesaje : 3
Data de înscriere : 13/10/2011
Varsta : 20

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: valorile verbului.

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum